💰 Banii statului nu sunt ai statului.

„Un guvern trebuie să fie cumpătat, pentru că banii pe care îi primește provin din sângele și sudoarea poporului său.”  — Friedrich al II-lea cel Mare

O frază veche de câteva secole, dar care pare scrisă ieri.

Pentru că există o confuzie fundamentală în modul în care este privit banul public: statul nu produce banii pe care îi cheltuiește. Îi colectează de la cetățeni.

În spatele fiecărui impozit există o oră de muncă.
În spatele fiecărei taxe există un produs cumpărat.
În spatele fiecărui leu colectat există, undeva, timpul, efortul și riscul cuiva.

De aceea, banul public ar trebui tratat cu mai multă responsabilitate decât banul propriu.

Când un om își cheltuiește banii, se întreabă dacă merită.

Când un politician cheltuiește bani publici, întrebarea ar trebui să fie și mai simplă:

„Merită pentru cetățean?”

Nu „mai putem găsi bani?”, ci:

„Mai putem justifica această cheltuială?”

Nu „cât putem colecta?”, ci:

„Cât este rezonabil să luăm din munca oamenilor?”

Iar un guvern cu adevărat responsabil nu confundă a avea acces la banii cetățenilor cu a avea dreptul de a-i risipi.

Pentru că bugetul nu este un sac fără fund. Este, în fond, munca transformată în bani a milioane de oameni.

Iar respectul față de cetățean începe, poate, chiar de aici: în momentul în care cei care administrează banii altora încep să-i cheltuiască precum și-ar cheltui propriii bani.